Puricii

Puricii

 Contantin Radutu

Işi trădează prezenţa prin excrementele lor bogate în hemoglobină care lasă nişte urme caracteristice pe aşternut. Prezenţa adulţilor în ascunzişurile lor (crăpăturile podelelor, în special al acelora care se îngrijesc prin ştergere cu cârpă udă, fapt ce asigură umiditatea necesară) se observă mai greu. La o infestare puternică pot fi puse în evidentă larvele lor viermiforme şi mobile. Dacă există un focar într-o încăpere temporar nelocuită, prezenţa purecilor se trădează de la prima intrare, fiind flămânzi sar pe primul venit.

Adulţii trăiesc în adăposturile animalelor gazdă, inclusiv în locuinţa omului, în praful din crăpăturile podelelor, loc în care are loc şi dezvoltarea larvară. Larvele sunt vermiforme, foarte mobile; se hrănesc cu diferite materii organice şi cu excrementele adulţilor bogate în hemoglobină.

Rolul patogen

Puricii au o importanţă medicală mare, un exemplu în acest sens fiind Xenopsilla cheopsis (puricile şobolanului negru), care intervine în transmiterea ciumei de la animalele bolnave la cele sănătoase. Când şobolanii atinşi de ciumă mor, puricii părăsesc cadavrele acestora pentru a ataca noi victime printre care şi omul.

Tratamente

Tratamentele pentru combaterea puricilor se fac aplicând soluţia pe sol şi pe toate obiectele din incinta respectivă. După aceea se iau măsuri de împiedicarea accesului animalelor în zona respectivă.

Primele 2 tratamentele se fac obligatoriu la un interval de 14 – 21 zile, perioadă care nu mai permite adulţilor să lase o nouă generaţie de ouă.

În general pentru combaterea puricilor este bine să se folosească produse insecticide organofosforice sau amestecuri de organofosforice cu piretroizi de sinteză.

Este foarte indicat ca soluţia să fie aplicată în exces atât pe sol cât şi pe alte suprafeţe din spaţiul supus tratării.