Recomandare la proiect de act normativ: Proiectul hotararii privind aprobarea tarifului de transport si distributie a energiei termice livrate prin puncte termice urbane, de transport pentru consumatori cu puncte termice proprii si a preturilor locale medii de facturare a energiei termice pentru consumatorii non-casnici,practicate de Radet Bucuresti.

Solicitam ca prin cresterea pretului mediu de consum in cogenerare si prin aprobarea recalcularii serviciilor efectuate de Radet, Pretul Local de Facturare la populatie sa ramana nemodificat in tot sezonul de incalzire 2014-2015! Solicitam introducerea unui articol prin care sa se specifice clar ca Pretul Local de Facturare la populatie nu se va modifica!

Combinatia de venituri scazute, preturi ridicate la energie si izolarea inadecvata a locuintelor da nastere unor fenomene precum saracia, deconectarea de la energie, excluderea sociala, ceea ce contravine modelelor sociale europene. Fenomenele de segregare sociala au inceput sa duca deja la transformarea unor zone importante din Bucuresti la ghetouri.

Principale probleme identificate in legatura cu RADET:

• “Falimentul” RADET-ului (acumulare datorii urmare cheltuielilor ineficiente si haosului legislativ)
• Viitorul incert al sistemului de termoficare;
• Necesitatea unor investitii uriase;
• Lipsa controlului transparent al RADET de catre PMB si CGMB – lipsa contractului de delegare si a indicatorilor de performanta, etc;
• Lipsa zonelor unitare de consum;
• Nu s-a respectat principiul “o cladire un sistem de incalzire”;
• Nu s-a respectat obligativitatea repartizarii / contorizarii individuale;

·         Ineficienta managementului RADET provocata sistematic de lipsa controlului transparent al RADET de catre PMB si CGMB;

·         Nu s-a realizat transformarea RADET in societate comerciala cu capital 100% municipal, concorm legii, societate careia CGMB ii incredinteaza contractul de delegare si concesiunea patrimoniului aferent serviciilor, inclusiv cu stabilirea obligatiilor specifice acestor servicii de interes general – in primul rand realizarea unor indicatori de performanta?

·         Nu s-a introdus contractului de delegare, incluziv a caietului de sarcini prind gestionarea patrimoniului public (infrastructurii serviciului de incalzire centralizata) si a indicatorilor de performanta;

·         Nu s-a intocmit si aprobat Regulamentul serviciului de incalzire centralizata si inidcatorii de performanta ai serviciului;

·         Nu s-a organizat o entitate de reglementare independenta de primarie , cu competente delegate de la CGMB, de a monitoriza indicatorii de performanta ai RADET si ai CET-urilor si de a pregati, urmari si reglementa aplicarea strategiei energetice;

·         Nu s-a aprobat strategia energetica. Bucurestiul nu are in continuare o strategie aprobata, care sa stopeze risipa banilor bucurestenilor.

·         De ce intarzie concesionarea cu aport de capital a serviciilor de incalzire centralizata din Bucuresti, ca fiind singura solutie strategica care ofera bucurestenilor sansa de a avea servicii de calitate la cele mai mici preturi date de piata acestor servicii?

In fata acestei situatii Liga Habitat a facut mai multe demersuri si a solicitat Conililui General si Primarului General sa ia masurile legale. Autoritatile locale nu au facut nimic de ani de zile, acceptand pierderile si ineficienta. De ce?

Desi au trecut 5 ani de la elaborarea strategiei si 8 ani de la aprobarea concesiunii, nimic din toate aceste masuri urgente si importante nu s-a realizat.

Toate acestea ne determina sa consideram ca absolut necesara stoparea cat mai urgenta a prejudiciilor create de acest sistem administrativ, prin schimbarea sa intr-un sistem contractual transparent, eficient si controlat public, in care utilizatorii sa aiba un cuvant de spus.

consultant radu dumitrescu

PRESEDINTE Mihai Mereuta

Ţânţarii

Tântarii

Constantin Radutu

Ţânţarii sunt răspândiţi pe tot globul pământesc, de la nivelul mării până la  altitudini de peste 2000 m înălţime. Au o importanţă deosebită în epidemiologia bolilor transmisibile din care cele mai importante sunt malaria transmisă de ţânţarii anofeli şi meningoencefalita cu virus West Nile transmisă de la păsări de către ţânţarul comun (Culex sp.). Sunt insecte hematofage (se hrănesc cu sânge) dar numai femelele, masculii hrănindu-se cu sucuri de plante. Ciclul de viaţă al acestora este majoritar acvatic (stadiile de ou, larvă şi nimfă), terestru fiind doar stadiul de adult. Femelele majorităţii genurilor de ţânţari depun ouăle pe apă (excepţie genul Aedes care le depune pe pământ sau pe suporturi submerjabile). După acuplare, femelele au nevoie de prânzuri sanguine pentru maturarea ouălelor. Durata de viaţă a unui adult este de 1-2 luni în perioada verii iar în condiţii nefavorabile această durată se reduce cu mult. Dintre toate stadiile de dezvoltare cele mai importante din punct de vedere al combaterii sunt stadiile larvare şi stadiul de adult.

Habitatul (locul de viaţă) al populaţiilor de ţânţari este în general lângă cuiburile larvare, locurile de adăpostire favorabile (locuri cu vegetaţie abundentă) şi a gazdelor pe care se hrănesc adulţii (locuinţe umane, locuri de adăpostire a animalelor). Ţânţarii rămân în preajma cuiburilor larvare unde de obicei are loc acuplarea apoi se deplasează spre gazdele pe care se hrănesc fiind atraşi de stimuli de la acestea. Zborul se face în perioada serii sau dimineaţa devreme. De aici rezultă că tratamentele pentru combaterea adulţilor trebuie făcute în aceste perioade de activitate maximă a acestora.

Distanţele de zbor sunt diferite în funcţie de specia de ţânţar: Culex – distanţă de zbor de aproximativ 2 –16 km. de la cuibul larvar, la Aedes 16 – 32 Km, iar Anophelii 2 –3 km.

Larvele tuturor ţânţarilor trăiesc în apă. Orice apă dulce sau salmastră în afară de mări, de luciul de apă fără vegetaţie al lacurilor şi de cursurile de apă curgătoare, poate fi considerată habitat potenţial.

Selecţia habitatului este făcută de femela adultă şi nu este fixată genetic. Larvele de ţânţari anofeli se dezvoltă în ape curate pe când larvele de Culex se dezvoltă în orice fel de apă chiar şi foarte poluată. Există specii de ţânţari care se dezvoltă în ape cu salinitate destul de ridicată.

Habitatele se clasifică în: permanente: mlaştini, maluri mlăştinoase ale lacurilor, bălţi, eleştee, iazuri,etc; temporare: băltiri provenite din inundaţii, topirea zăpezii, ploi, băltiri provocate de defecţiuni ale instalaţiilor de apă potabilă pe stradă clădiri; habitate delimitate de tip container în care este reţinută apa: scorburi de copaci, găuri de roci, puţuri, bazine, subsoluri de clădiri inundate, bazine de la staţiile de epurare, cisterne de apă, butoaie sau alte vase de apă, vase de flori, vase pentru păstrarea apei de ploaie, cauciucuri de automobil rupte etc.

Larvele trăiesc în stratul de suprafaţă al apei concentrându - se în locurile de habitat unde găsesc la un moment dat hrană şi un anumit grad de protecţie faţă de curenţii de apă.

Produsele larvicide din categoria organofosforicelor (Abate) nu au acţiune decât asupra stadiilor 1 şi 2, pe când cele biologice (Sumilarv şi Vectolex şi altele din aceeaşi clasă chimică) au acţiune asupra tuturor stadiilor de dezvoltare ale acestora.

Pentru combaterea larvelor nu se aplică tratamente preventive ci doar atunci când se constată prezenţa acestora.Adulţii se maturizează la 2 zile dupa iesirea din pupă. Adăpostirea acestora se face în funcţie de specia de ţânţar, ei preferând locuri întunecate, cu mişcări slabe de aer şi umiditate ridicată. Adăposturile naturale sunt reprezentate de vegetaţie, scorburi de copaci, locuinţe, adăposturi de animale, poduri, magazii, şoproane, vehicule. Există specii de ţânţari care preferă locuri de adăpostire numai la exterior. Un loc ideal de adăpostire este frunzişul dar numai pe partea inferioară a frunzelor. De aici rezultă că aviotratamentele  pentru combaterea adulţilor în zonele cu vegetaţie abundentă sunt sortite eşecului. Tratamentele cu ajutorul avionului  sau al elicopterului (atât larvicide cât şi adulticide) se pot face în zone nepopulate dar cel mai adesea în zonele mlăştinoase.

Ţânţarii reprezintă grupul de insecte cel mai important pentru sănătatea publică. Este bine cunoscut rolul lor de vectori în propagarea mai multor boli pe suprafeţe extreme de întinse ale globului. Marile neajunsuri pe care omul le are de la aceste insecte se datorează hematofagiei lor şi posibilităţii acestora de a suporta, găzdui şi de a transmite organisme patogene. Ţânţarii au rol de vectori biologici, transmiţând trei tipuri de organisme patogene pentru om. Acestea sunt:

- plasmodii – protozoare care produc malaria (parazitoza tisulara si transmisibila, cauzata de protozoare din genul Plasmodium, caracterizata prin evolutie ciclica, accese febrile care se succed

la intervale de timp regulate, splenohepatomegalie, anemie, uneori leziuni grave ale sistemului nervos, ale rinichilor si altor organe, recidive);

- viermi din genul Wuchereria, care produc filarioze.

- virusuri – care produc febra galbenă, denga, encefalite şi alte boli. Virusurile transmise de către ţânţari ca şi cele transmise de către alte artropode se numesc arbovirusuri (arthropod–borne-viruses). La noi în ţară, dintre bolile provocate de virusuri care pot fi transmise de ţânţari, s-au înregistrat encefalite. Encefalitele arbovirale şi malaria pot fi prevenite prin două metode majore: măsuri de protecţie individuale pentru reducerea expunerii oamenilor la contactul cu vectorii (reducerea timpului petrecut în exterior, cu precădere dimineaţa şi pe înserat, în zilele calde şi umede), purtarea de haine cu mâneci lungi, utilizarea de produse repelente - în general pe bază de DEET (N,N- diethyl-meta-toulamide), a căror durată de protecţie depinde de factori variaţi, precum si măsuri de sănătate publică.

Larvele

Larvele tuturor ţânţarilor trăiesc în apă. Orice apă dulce sau salmastră în afară de mări, de luciul de apă fără vegetaţie al lacurilor şi de cursurile de apă curgătoare, poate fi considerată habitat potenţial.

Selecţia habitatului este făcută de femela adultă şi nu este fixată genetic. Larvele de ţânţari anofeli se dezvoltă în ape curate pe când larvele de Culex se dezvoltă în orice fel de apă chiar şi foarte poluată. Există specii de ţânţari care se dezvoltă în ape cu salinitate destul de ridicată.

Habitatele se clasifică în: permanente: mlaştini, maluri mlăştinoase ale lacurilor, bălţi, eleştee, iazuri,etc; temporare: băltiri provenite din inundaţii, topirea zăpezii, ploi, băltiri provocate de defecţiuni ale instalaţiilor de apă potabilă pe stradă clădiri; habitate delimitate de tip container în care este reţinută apa: scorburi de copaci, găuri de roci, puţuri, bazine, subsoluri de clădiri inundate, bazine de la staţiile de epurare, cisterne de apă, butoaie sau alte vase de apă, vase de flori, vase pentru păstrarea apei de ploaie, cauciucuri de automobil rupte etc.

Puricii

Puricii

 Contantin Radutu

Işi trădează prezenţa prin excrementele lor bogate în hemoglobină care lasă nişte urme caracteristice pe aşternut. Prezenţa adulţilor în ascunzişurile lor (crăpăturile podelelor, în special al acelora care se îngrijesc prin ştergere cu cârpă udă, fapt ce asigură umiditatea necesară) se observă mai greu. La o infestare puternică pot fi puse în evidentă larvele lor viermiforme şi mobile. Dacă există un focar într-o încăpere temporar nelocuită, prezenţa purecilor se trădează de la prima intrare, fiind flămânzi sar pe primul venit.

Adulţii trăiesc în adăposturile animalelor gazdă, inclusiv în locuinţa omului, în praful din crăpăturile podelelor, loc în care are loc şi dezvoltarea larvară. Larvele sunt vermiforme, foarte mobile; se hrănesc cu diferite materii organice şi cu excrementele adulţilor bogate în hemoglobină.

Rolul patogen

Puricii au o importanţă medicală mare, un exemplu în acest sens fiind Xenopsilla cheopsis (puricile şobolanului negru), care intervine în transmiterea ciumei de la animalele bolnave la cele sănătoase. Când şobolanii atinşi de ciumă mor, puricii părăsesc cadavrele acestora pentru a ataca noi victime printre care şi omul.

Tratamente

Tratamentele pentru combaterea puricilor se fac aplicând soluţia pe sol şi pe toate obiectele din incinta respectivă. După aceea se iau măsuri de împiedicarea accesului animalelor în zona respectivă.

Primele 2 tratamentele se fac obligatoriu la un interval de 14 – 21 zile, perioadă care nu mai permite adulţilor să lase o nouă generaţie de ouă.

În general pentru combaterea puricilor este bine să se folosească produse insecticide organofosforice sau amestecuri de organofosforice cu piretroizi de sinteză.

Este foarte indicat ca soluţia să fie aplicată în exces atât pe sol cât şi pe alte suprafeţe din spaţiul supus tratării.

Păduchii

Păduchii

Constantin Radutu

Păduchii sunt paraziţi ce trăiesc la om pe firele de păr şi pe pielea capului (păduchele de cap), pe lenjeria omului, de pe care de 2 – 3 ori pe zi trec pe suprafaţa corpului pentru a se hrăni (păduchele de corp) sau îmtre firele de păr din zona pubiană, de unde se răspândesc pe toate zonele păroase ale corpului, inclusiv pe marginea scalpului fără a pătrunde însă între perii capului (păduchele lat).

Simpla prezenţă a păduchilor reprezintă boala numită pediculoză. Ca vectori biologici ei transmit trei boli infecţioase: febra recurentă, febra de cinci zile şi tifosul exantematic european.

Doua specii de paduchi pot infesta omul:

Pediculus hominis, care are 2 subspecii: de cap Pediculus hominis capitis si de corp Pediculus hominis corporis. Paduchele de cap si de corp sunt anatomic identici, cel de cap având doar marimi mai mici. Ambii sunt mai mici de 2 mm, sunt lati si au câte 3 perechi de picioare, cu care se ataseaza strâns de piele.

Phthirus pubis (paduchele pubian sau crab) seamana cu crabul de mare, este mai scurt decât celelalte 2 specii, cu trompele localizate larg pe perechile 2 si 3 ale picioarelor.

            Rolul patogen:

            Simpla prezenţă a păduchilor reprezintă boala numită pediculoză. Ca vectori biologici ei transmit trei boli infecţioase: febra recurentă, febra de cinci zile şi tifosul exantematic european.

             

            Tratament (deparazitare)

            Deparazitarea în pediculoză se face prin:

1.     Mijloace mecanice: constau în dezbrăcatul hainelor şi a rufăriei de corp, scuturarea lor puternică şi îndepărtarea manuală a parazişilor. Capul şi celelalte zone păroase ale corpului se vor rade pentru a îndepărta ouăle prinse în firele de păr. Se spală apoi bine cu apă şi săpun şi se limpezeşte corpul cu o soluţie slabă de oţet.

2.     Mijloace termice: constau în spălarea rufăriei de corp şi de pat şi fierberea acestora în apă amestecată cu 2 – 3% sodă de rufe. După uscare, se calcă cu fierul încins în special la cusături.â şi cute.

3.     Mijloace chimice: constau în utilizarea produselor insecticide sub formă lichidă sau sub formă de soluţii aerosolizabile îmbuteliate.

Ploşniţele de pat

Ploşniţele de pat

Radutu Constantin

Sub numele de "ploşniţă" găsim multe insecte. Au gura special adaptată pentru muşcat şi supt, dar se deosebesc de cicade prin forma aripilor.

Ploşniţele de pat sunt insecte nocturne, hematofage, adaptate la viaţa parazitară. Locurile de adăpostire ale ploşniţelor de pat sunt lemnăria patului, scaunele, ferestrele, uşile, spatele tablourilor, al mobilierului şi al cărţilor de bibliotecă, crăpăturile din pereţi, tablouri electrice, etc.

Transmiterea agenţilor patogeni se face prin strivirea insectei pe piele şi revărsarea conţinutului acestora. Ploşniţa de pat a fost incriminată în transmiterea febrei recurente. De asemenea, ploşniţa de pat generează un puternic disconfort prin iritaţiile produse de înţepături, prin simpla ei prezenţă şi prin mirosul neplăcut pe care îl degajă.  

Ploşniţa comună sau ploşniţa de pat (Cimex lectulari) - cu trompa sa alungită, străpunge pielea omului pentru a se hrăni cu sângele său. Înainte de a se hrăni, ploşniţa este foarte mică, maronie la culoare şi cu aspect fragil, dar corpul său umflat de sângele supt se măreşte şi devine roşu. Ziua stau ascunse în diverse crăpături (spatele tablourilor, îmbinaţiile de la mese, scaune, dozele de la întrerupătoare sau dozele de ramificaţie. Acestea nu acţionează decât noaptea, fiind insecte lucifuge (nu le place lumina). Au capacitatea de a sta nehrănite perioade foarte mari (de nivelul lunilor sau chiar a anilor) şi în momentul în care găsesc hrană sunt capabile să - şi reia ciclul de viaţă inclusiv capacitatea de reproducere. Ploşniţa îsi digera hrana în ascunzătoarea sa, între cusăturile saltelei sau în crăpăturile din pereţi, unde rămâne câteva zile. Foamea o determină să plece din nou în căutarea hranei, în general noaptea.

Când muşcă, ploşniţa injectează un fluid care provoacă iritaţie, inflamaţie şi mâncărimi. Poate transmite diverse boli.

Când sunt în număr mare în spaţii închise, ploşniţele îşi anunţă prezenţa printr-un miros specific. Totuşi, acesta este mai puţin respingător decât al altor insecte, care secretă un lichid urât mirositor pentru a-şi speria duşmanii.

Ploşniţele de pat sunt insecte nocturne, hematofage, adaptate la viaţa parazitară.

Tratamente:

Tratamentele pentru combaterea ploşniţelor se fac exact în locurile de adăpostire expuse mai sus.

La un tratament pentru combaterea ploşniţelor nu trebuie să rămâne nici o piesă de mobilier din lemn netratată la care se adaugă toate dozele de aparat sau de ramificaţie (după scoaterea încăperii de sub tensiune).

Se pot utiliza atât insecticide organofosforice, piretroizi de sinteză sau amestecuri între cele două grupe de produse.

Se utilizează pentru tratament o pompă cu presiune prealabilă sau se poate utiliza termofogger – ul.