Totodată, Strategia Națională a
Locuirii este prevăzută în cadrul Programulului Naţional de Reformă (PNR)
document care constituie platforma-cadru pentru definirea reformelor
structurale şi a priorităţilor de dezvoltare care ghidează evoluţia României până
în anul 2020, în concordanţă cu traiectoria de atingere a obiectivelor
Strategiei Europa 2020.
În vederea fundamentării
deciziilor în domeniul locuirii Ministerul Dezvoltării Regionale și
Administrației Publice a realizat proiectul „Coordonarea şi selecţia eficientă
şi transparentă a proiectelor de infrastructură finanţate din instrumente
structurale şi de la bugetul de stat pentru perioada 2014 - 2020” , proiect
care a avut un scop mai amplu, de a sprijini utilizarea eficientă a
fondurilor publice printr-o coordonare mai bună cu fondurile europene.
Ca parte a proiectului au fost
realizate analize şi recomandări în vederea fundamentării Strategiei Naţionale
a Locuirii, demers realizat cu sprijinul Băncii Mondiale care a elaborat trei
rapoarte de analiză privind locuirea: “Către o strategie naţională a locuirii”
(oferă recomandări care să abordeze decalajele din sectorul locuirii din
România şi să pună bazele pentru Strategia Națională în domeniul Locuirii în
România), „Coordonarea fondurilor guvernamentale cu fondurile europene”
(prezintă modul în care investiţiile din sectorul locuirii făcute de stat pot
completa investiţiile UE), „Prioritizarea programelor şi proiectelor” (oferă o
analiză detaliată a tuturor programelor aferente locuirii din România, propune
noi programe, precum şi reforme ale programelor existente, împreună cu
mecanisme de prioritizare şi acţiuni necesare pentru realizarea acestui lucru).
În baza analizelor realizate,
Banca Mondială a propus un set de recomandări care să constituie pilonii cheie
ai strategiei naţionale în domeniul locuirii, recomandările structurate la
nivelul a cinci arii prioritare: (1) consolidarea seismică a clădirilor
rezidenţiale cu structură nesigură, (2) prioritizarea îmbunătăţirii locuinţelor
şi cartierelor vechi, (3) prioritizarea asistenţei din sectorul locuirii,
acordate persoanelor sărace şi vulnerabile, (4) îmbunătăţirea programului de
locuinţe sociale, (5) facilitarea construirii de locuinţe accesibile ca preţ de
către sectorul privat. Aceste recomandări au fost analizate și dezbătute
împreună cu actorii relevanţi a principalelor în cadrul atelierelor de lucru
privind locuirea organizate de către Banca Mondială în luna iulie 2015.
În conformitate cu
recomandările Băncii Mondiale, unul dintre principiile de bază ale strategiei
trebuie să fie o piață funcțională de locuințe care implică atât sectorul
public, cât și pe cel privat, în care sectorul public joacă un rol esențial în
furnizarea de sprijin direct în sectorul locuințelor pentru grupurile cele mai
sărace și mai vulnerabile, intervine în mod activ pe acele teme și sectoare
specifice care se confruntă cu disfuncționalitate de piață sau cu externalități
negative şi creează stimulente în vederea unor schimbări de comportament și a
valorificării investițiilor private în direcția locuințelor accesibile prin
soluții de piață „asistate” iar sectorul privat adaptează soluțiile la
nevoile în materie de locuințe ale grupurilor sociale cu venituri medii și mari.
Totodată, din rapoartele
elaborate de Banca Mondială rezultă ca necesitate redefinirea rolului statului
în scopul asigurării unei pieţe funcţionale a locuinţelor fapt care ar putea
ameliora în mod semnificativ condițiile de locuit la costuri relativ scăzute.
Aceste îmbunătățiri nu numai că ar face locuințele mai accesibile și de o
calitate mai bună, dar ar avea efecte și asupra economiei în general.
Strategia Națională a Locuirii
vizează abordarea integrată a problemelor multiple şi complexe ale domeniului
locuirii manifestate atât în mediul urban cât şi în cel rural, având ca arie de
cuprindere atât locuinţele cât şi problematicile care sunt asociate locuirii
aflate în domeniul de responsabilitate al statului precum accesul la servicii
de utilităţi publice (apă, canalizare), politici de dezvoltare urbană, etc.
Scopul strategiei este
identificarea măsurilor și crearea instrumentelor pentru asigurarea accesului
la condiţii de locuire adecvate pentru toate categoriile de persoane, până în
anul 2030, având ca principii:
•
siguranţa stabilităţii structurale a locuinţelor;
•
acces egal şi nediscriminatoriu la locuinţe pentru comunităţile defavorizate
sau marginalizate;
•
accesibilitate din punct de vedere al preţului: Eurostat defineşte o
“supraîncărcare” financiară a unei gospodării atunci când costurile totale
aferente locuirii şi utilităţilor depăşesc 40% din venitul net.
•
dezvoltarea urbană şi accesul la servicii de utilităţi publice;
•
valorificarea fondului construit existent;
•
locuinţe corespunzătoare care pot fi utilizate de comunităţi cu nevoi speciale,
precum persoanele vârstnice, persoanele cu dizabilităţi tipuri neconvenţionale
de familie, etc.
•
accesul la oportunităţi de locuri de muncă şi mobilitatea forţei de muncă.
În baza Hotărârii Guvernului nr.
711/2001 privind înfiinţarea Centrului Naţional pentru Aşezări Umane (habitat),
cu modificările şi completările ulterioare, s-a înfiinţat Centrul Naţional
pentru Aşezări Umane (habitat), organism interministerial, fără personalitate
juridică, care funcţionează sub autoritatea primului-ministru. În conformitate
cu prevederile art. 1 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 711/2001, Centrul
Naţional pentru Aşezări Umane (habitat) are ca atribuţii principale elaborarea
şi aplicarea strategiei naţionale a locuirii.
Componenţa Centrului Naţional
pentru Aşezări Umane (CNAU) este formată din reprezentanţi a 24 de instituţii,
autorităţi ale administraţiei publice centrale, institute de cercetare,
structuri asociative ale autorităţilor administraţiei publice locale,
organizaţii neguvernamentale de utilitate publică din domeniul locuirii şi
confederaţii patronale şi sindicale interesate, reprezentative la nivel
naţional. Având în vedere numărul mare al membrilor CNAU, acest organism
interministerial nu a fost nicodată funcţional, în ciuda încercărilor de
constituire şi convocare a acestuia. În acest sens se consideră necesară
abrogarea Hotărârii Guvernului nr. 711/2001 şi constituirea, în baza prezentei
hotărâri, a unui comitet interministerial cu o componenţă mai suplă şi cu
atribuţii în monitorizarea implementării Strategiei Naţionale a Locuirii.
Strategia Națională a Locuirii
stabilește măsuri strategice necesare pentru reforma legislativă şi
instituţională, precum şi pentru reformarea mecanismelor de finanţare a domeniului
locuirii cu scopul asigurării unor condiţii de locuire adecvate şi accesibile.
http://www.mdrap.ro/hg-pentru-aprobarea-strategiei-nationale-a-locuirii
