Legea 224/24.07.2015
de modificare si completare a Legii serviciului de alimentare cu apa si de
canalizare nr. 241/2006, publicata
pe 30 iulie a.c. introduce dupa parerea noastra unele prevederi contradictorii
si lipsite de coerenta, necorelate cu cadrul legal de ansamblu al utilitatilor
publice si cu nevoile de dezvoltare a serviciilor si cu necesitatea impusa de
lege ca gestuinea acestor servicii sa urmareasca obtinerea celui mai bun raport
calitate / pret al serviciilor prestate la nivelul utilizatorilor, aplicarea
acesteia in conditiile aceste noi prevederi legale generand costuri
suplimentare pentru utilizatori si repartitia discriminatorie a acestr costuri.
Va prezentam in continuare observatii critice la unele
prevederi ale Legii nr. 224/2015,
care contin mai multe motive de neconstitutionalitate a acesteia, rugandu-va sa
le analizati si sa luati masurile necesare eliminarii discriminarii
utilizatorilor, solutiilor neeconomice promovate si a contradictiilor de
legalitate semnalate.
Cu deosebita consideratie,
Mihai
Mereuta Radu Dumitrescu
Presedinte Consultant
Observatii la Legea 224
din 24.07.2015
de modificare si
completare a legii 241/2006
OBSERVATIA 1
Noul art.31 (11) din Legea 241/2006 – promovat de legea
224/2015, introduce posibilitatea anularii contractului cu asociatia, in cazul
introducerii contractelor individuale, care presupune conditii cumulative:
– existenta asociatiei,
– AG a asociatiei cu unanimitate de voturi pentru trecerea la
contrcatarea individuala
– plata datoriilor.
Precum
si conditiile de contractare individuala in condominii cu distributie verticala
– de regula condominiile existente (de la art. 31 (12):
– contorizare 100% locuri de consum
– contoare cu citire la distanta
– acelasi tip de contor, avizat de operator si cu
certif metrologic
– certif metrologice se predau operatorului
Si
pentru distributia orizontala – de regula de la condominii noi (de la art. 31
(13):
–
contoare verificate metrologic pe cheltuiala utilizatorilor
– certif metrologice se predau operatorului
In aceste conditii nu intra insa si plata costurilor suplimentare
generate de contractarea si facturarea individuala, ce reprezinta activitati de
individualizare a consumurilor pe apartamente aferente managementului de condominiu si nu servciului
public de alimentare cu apa si de canalizare.
Problema de fond
introdusa de contractarea individuala cu proprietarii de apartament din
condominii si cu posibilitatea anularii contractului cu asociatia este
nesocotirea Legii 230/2007 si a HG 1588/2008 cu privire, intre altele, la rolul
asociatiei de proprietari, autonomia managementului privat al unui condominiu,
costurile pe care implica acest management si limita de demarcatie intre
gestiunea privata a condominiului si gestiunea delegata a operatorilor
serviciilor de apa si de canalizare.
Noile prevederi
intra in contradictie si cu prevederile de baza ale gestionarii sistemelor
publice de apa si de canalizare, respectiv cu existenta unui contract de
delegare in cazul gestiunii delegate si cu aria posibila a contractelor de
delegare, care se limiteaza la gestiunea sistemelor publice, existand chiar
prevederi speciale de limitare a domeniului de activitate ce exclude extinderea
activitatilor in afara gestiunii sistemelor publice (a se vedea regulile ”in house” de accesare a fondurilor
europene).
Contractarea pe
apartamente (precum si conventiile asociate unui contract cu asociatia) poate
fi acceptata de catre operatori doar cel mult ca un posibil serviciu conex, ce
poate fi prestat in mod facultativ si nu obligatoriu, intrucat nu intruneste
cerintele serviciului public de alimentare cu apa si de canalizare. Este un
serviciu suplimentar, ce serveste doar condominiile si e prestat in afara ariei
de operare/delegare (sistemele publice de pa si de canalizare), serviciul
continand efectiv activitati de management de condominiu.
Cu privire la costurile suplimenatare pe care le presupun aceste
activitati de contractare si facturare individuala, omise in legea 224/2015,
ele sunt precizate de prevederea art. 3 alin i) din legea 241/2006 privind
definitia bransamentului care arata, intre altele, ca: “În cazul condominiilor existente, separarea şi
individualizarea consumurilor la nivel de proprietate/apartament individual se
fac prin montarea repartitoarelor de costuri. Cheltuielile aferente
individualizării consumurilor sunt suportate de coproprietarii condominiului,
operatorul având numai obligaţia montării contorului principal de branşament la
nivelul limitei de proprietate”
Totodata,
prevederile art. 40 (2) din HG 1588/2007 arata ca: ”asociaţia de proprietari poate stabili modul de
plată a cheltuielilor pe bază de convenţie cu caracter individual, considerat
ca un serviciu suplimentar, diferit de contractul de furnizare a serviciului,
încheiat cu furnizorul serviciului, cu acordul tuturor beneficiarilor
serviciului”.
Aceste
prevederi fac trimitere la relatiile asociatiei de proprietari cu operatorul,
stipuland cu claritate ca activitatile de individualizarea a consumurilor si
repartitia cheltuielilor pe baza de conventie si repartitoare de costuri /
contoare de apartament constituie servicii suplimentare de serviciul de baza
inclus in tarif.
Prin urmare,
aceste servicii sunt suplimentare fata de serviciul contractat cu asociatia,
trebuie ca sa fie cuantificate si facturate separat de serviciile de baza
incluse in tarif, fiind servicii conexe serviciilorpublice de apa si de
canalizare, ce pot constitui un venit al operatorilor distinct de veniturile
obtinute din prestarea serviciului public de alimentare cu apa. Fiind un
serviciu suplimentar diferit de contractul de furnizare a serviciului, rezulta
ca nu se pot include costurile acestuia in tariful de prestatie.
Un alt
argument este faptul ca acest serviciu suplimentar priveste activitati ale
operatorului in afara sistemelor publice, respectiv in instalatiile private ale
unor imobile tip condominiu. Astfel de servicii nu pot fi obligatorii, ci
numai optionale, in masura in care operatorul considera ca isi poate acoperi
costurile si riscurile suplimentare.
Totodata, aceste
servicii suplimentare nu sunt de interes public general, intrucat doar
proprietarii din condominiu sunt beneficiari si prin urmare ar trebui sa fie si
singurii platitori ai acestor servicii suplimentare. Spre deosebire de costurile de gestionare ale
sistemelor publice care se includ in tarif si sunt suportate firesc de toti
utilizatorii serviciului.
Astfel, desi
mai multe prevederi legale, precum cele amintite mai sus, arata ca activitatile
de individualizare a consumurilor la un condominiu (incheierea de conventii
pentru repartizarea consumurilor, ca si contractarea individuala), constituie
servicii suplimentare efectuate in interiorul unui condominiu, in afara ariei
delegate, prin urmare optionale pentru operatori si posibil de efectuat doar pe
baza platii unor costuri suplimentare, noile prevederi legale introduse de
Legea 224/2015 nesocotesc aceste aspecte de fond si impun contractarea
individuala ca obligatorie.
Aceste
argumente arata ca si prevederile art. 39 (4)
g) din Legea 241/2006 modificata de Legea 224/2015, care stabilesc si
sanctionarea operatorilor pentru refuzul incheierii de contracte individuale sunt
contradictorii si nejustificate, in raport cu prevederile contractualui de
delegare, si cu aria delegarii ce cuprinde exclusiv sistemele publice.
Consideram ca operatorii nu pot fi sanctionati (si mai ales operatorii
regionali !) pentru refuzul unor activitati din afara ariei lor de operare,
activitati ce pot fi doar optionale, suplimentare, tratate ca servicii conexe
serviciilor publice de apa si de canalizare, facturate separate de acestea.
Pe langa
aceste contradictii, includerea costurilor de management de condominiu in
tarif, cum preconizeaza Legea 224/2015 prin prevederile contractarii
individuale, este si discriminatorie, avand in vedere ca se incarca incorect
factura utilizatorilor casnici si a agentilor economici cu activitati de
management de condominiu ce ar fi trebuit facturate separat si exclusiv la condominiile
in cauza.
Aceste
lipsuri si contradictii reprezinta motive de neconstitutionalitate a legii
224/2015 cu privire la introducerea art. 31 (11
- (18) din Legea 241/2006.
OBSERVATIA 2
Noul art. 31 (16)
introduce obligatia suplimentara a operatorilor, in cazul incheierii de
contracte individuale, anume la punctul d):
- Sa factureze
pausal utilizatorii care nu au montat contoare sau care nu au verif metrologica
la zi.
Prevederea este contradictorie atat cu conditia de incheiere de
contracte individuale, de a se contoriza toate punctele de consum, cat si cu prevederile
art. 3.2. din Ordinul 29/N/1993 al MLPAT, care arata ca “3.2. In cazul
nefunctionarii sistemelor de masurare Pentru perioada in care contorul a
functionat defectuos sau a fost prelevat din instalatie pentru verificare
metrologica, consumul de apa si de energie termica se va determina pe baza
mediei zilnice corespunzatoare unei perioade similare in care contorul a
functionat normal.
Prevederea este contradictorie si cu definitia
regimului pausal si modul sau de aplicare in Ordinul 29/N/1993, singurul act
normativ care reglementeaza aceasta speta si care se refera la o estimare
globala a consumului unei cladiri (condominiu) si nu a unui consumator din
cadrul cladirii.
Astfel, norma pausala se poate aplica numai:
- pana la contorizarea utilizatorului, in cazul nostru a condominiului,
ceea ce nu e cazul,
- pe ansamblu unui condominiu, asa cum prevede Ordinul 29/N/1993, ceea ce
iar nu e cazul,
- odata contorizarea efectuata, in cazul nefunctionarii temporare a unui
contor de bransament de condominiu, factura va lua in calcul media consumului
anterior, nu baremele.
Avand in vedere conditiile de utilizare a conventiilor (precum si a
contractelor individuale) respectiv contorizarea bransamentului condominiului
si contorizarea tuturor consumatorilor din condominiu, noua prevedere din Legea
241/2006 de la art. 31 (16) d) nu poate fi aplicata!!! intrucat ulterior
contorizarii, in cazul nefunctionarii contorului de bransament nu se mai aplica
norma pausala ci media consumului anterior. In cazul nefunctionarii contoarelor
de apartament / repartitoarelor, repartitia consumului general se face dupa
numarul de persoane conform Legii 230/2007 si HG 1588/2007, nu dupa norma
pausala, care este aplicabila doar la nivel de condominiu.
In concluzie, noua prevedere de la art. 31 (16) nu se poate
aplica, fiind in contradictie atat cu vechiul cadru legal cat si cu insasi
noile prevederi. Singura posibilitate de repartitie a consumului general in
cazul in care nu mai sunt intrunite conditiile de contractare si facturare
individuala (contorizare si functionare contoare 100%), este cea dupa numarul
de persoane din condominiu.
OBSERVATIA 3.
In raport cu noile definitii de la art. 3 lit ad, ae si af din legea
24/2006 si definitiile din DEX, legea ar trebui sa vorbeasca numai de tarife
pentru serviciile de alimentare cu apa si de canalizare, nu si de preturi,
intrucat ne aflam intr-un domeniu reglementatat, al preturilor stabilite
oficial (de catre o autoritate publica) pentru prestarea anumitor servicii
publice.
Preturile reprezinta expresia baneasca a valorii unei marfi sau a unui
serviciu care nu presupun o stabilire oficiala (o reglementare), respectiv nu
presupun o aprobare din partea unei autoritati publice, cum sunt preturile
pentru bunuri si servicii care sunt stabilite in mod liber pe piata de catre
agentii economici, ceea ce nu e cazul.
Mai mult, legea 224/2015 defineste in mod eronat pretul ”apei potabile”
si nu al serviciului de alimentare cu apa potabila, cum este cazul! Atat legea
51/2006 cat si Legea 241/2006 arata ca un operator presteaza la nivelul unui
utilizator un serviciu complex, serviciul de alimentare cu apa potabila, avand
mai multi indicatori de performanta, unde calitatea apei potabile este doar
unul dintre acestia, pe langa presiune, continuitate, raspuns la reclamatii,
acoperire, etc.
OBSERVATI 4.
Definitia de la art. 3 lit ah) – a operatorului economic, respecti:
”furnizor/prestator de servicii de alimentare cu apa si de canalizare, care
exploateaza un sistem privat” este de asemenea eronata in contextul
prevederilor legii 51/2006 si legii 241/2006, precum si a legii 213/1998,
intrucat sistemele de apa si de canalizare nu pot fi private, avand statut de
bunuri publice, chiar daca operatorul este o societate privata! Aceste bunuri
publice pot fi doar date in administrare sau concesionate. Prevederea introduce
astfel o contradictie cu prevederi ale legii 213/1998, ale legii 51/2006 (a se
vedea cu precadere art. 4, 5, 24, 25 si 26 din legea 51/2006) si legii 241/2006
privind definirea sistemelor de alimentare cu apa si de canalizare ca bunuri
publice, inclusiv cu acele prevederi care obliga trecerea la proprietatea
publica a bunurilor de tipul celor din sistemele publice care din eroare au
trecut in patrimoniul unei societati comerciale.
Prin urmare, definitia operatorului economic de la art. 3 lit ah) din
legea 241/2006 modificata este un motiv de neconstitutionalitate a legii
224/2015!
OBSERVATIA 5.
Noul art. 11. (1) prevede in mod eronat ca ADI si consiliile locale pot
avea ca obiect de activitate serviciul de apa si de canalizare, acesta fiind
propriu doar operatorilor. Articolul introduce astfel o mare confuzie intre
atributiile operatorilor si atributiile autotitatilor sub care se desfasoare
serviciile publice de apa si de canalizare, nesocotind conflictele de interese
generate de aceasta eroare. Autoritatile publice locale si ADI aproba strategii
si reglementari ale utilitatilor publice, dar nu pot avea atributii de operare
a acestor servicii.
In concluzie, art. 11. (1) din legea 241/2006 modificata poate fi de
asemenea un motiv de neconstitutionalitate a legii 224/2015!
OBSERVATIA 6.
Noua formulare a art. 28 (2), prin care se accepta executia de
bransamente individuale pentru apartamente din blocuri, se poate aplica doar la
condominii mici, cu maxim 2-5 apartamente si la toate apartamentele din
condominiu. Altfel contorul general nu poate fi anulat. La condominii mari cu
multe apartamente solutia este neeconomica si generatoare de noi probleme de
intretinere a instalatiilor interioare. Mai trebuie tinut seama ca solutia
presupune acordul tuturor proprietarilor pentru montarea de tevi in spatiile
comune ale condominiului. Avand in vedere si faptul ca limita de proprietate a sistemului
public determina locul de masurare a consumului unui utilizator, indiferent de
modul de constructie a instalatiilor interioare ale unui condominiu
(distributia interioara verticala, orizontala sau bransamente separate pentru
fiecare apartament sau acasa a unui condominiu), factura individuala trebuie sa
cuprinda atat consumul individual cat si cota corespunzatoare din consumul
comun, daca nu s-au executat bransamente separate de catre toti proprietarii de
spatii de locuire sau cu alta destinatie dintr-un condominiu.
Avand in vedere ca facturarea si contractarea individuala generata de
executia de bransamente individuale la apartamentele dintr-un condominiu
introduce costuri suplimentare pentru operatori, (aferente managementului de
condominiu![1]), in
raport cu contorizarea generala si contractarea si facturarea pe ansamblul
condominiului, avizul acestora pentru realizarea de bransamente individuale
trebuie sa fie conditionat de plata de catre utilizatori a cheltuielilor
suplimentare astfel introduse.
OBSERVATIA 7.
Noua formulare de la art. 28 (7) din Legea 241/2006, respectiv
“Bransamentul propriu pana la contor, inclusiv contorul” constitue o
terminologie care genereaza confuzii, intrucat bransamentul este numai propriu
si numai pana la contor, neexistand bransament al mai multor utilizatori
independenti (aceea se numeste deja retea) si nu poate fi decat pana la contor,
dincolo de contor conducta aprtinand instalatiei interioare!
Ne
puteti comunica raspunsurile la: mihai.mereuta@habitaturban.ro
(de preferat), sau fax 021.341.30.62, sau Adresa corespondenta: OP 49, CP 21 Sector 2
Bucuresti.
[1] Se poate arata ca activitatile generate de raporturile contractuale ale
operatorilor cu proprietarii de apartamente dintr-un condominiu tin de
managementul intern al condominiului, determinand costuri suplimentare pentru
operatori. Aceste costuri nu pot fi incluse in tarife, fiind proprii numai
condominiilor in cauza, motiv pentru care trebuie facturate separat de
costurile incluse in tarif cu asigurarea serviciilor publice la limita de
proprietate.