Observatii privind acordarea de fonduri publice pentru realizarea de bransamente si racorduri la retelele de utilitati publice
Observatiile
privesc cu precadere contradictiile introduse de:
Ø
art. 3 pct i) din legea 241/2006 rep,
Ø
art II pct 1. Din legea 7/2020,
Ø
OUG recent privind reglementarea
serviciului public inteligent alternativ pentru procesarea apelor uzate
menajere
Ø
prevederile legale recente de finantare a executiei de
bransamente de gaze din fonduri publice
Mentionez aici
si necesitatea unei dezbateri profesioniste pe marginea acestui subiect, avand
in vedere si lipsa de profesionalitate a unor dezbateri publice recente.
De exemplu, intr-o
dezbatere organizata la un post de radio, in data de 21.10.2020, pe marginea finantarii
publice a bransamentelor de gaze, s-au adus argumente neprofesioniste in
sprijinul finantarii publice a bransamentelor de gaze, privind faptul ca
inainte de 1989 statul realiza bransamentele acordand astfel gratuitati (netinandu-se
seama ca statul era principalul investitor al constructiilor, si era firesc sa
execute si bransamentele la constructii, ceea ce arata opusul argumentelor
intervenientului, ca bransamentele si racordurile sunt accesorii obligatorii
ale constructiilor, asa cum de altfel prevede in prezent si legea 10/1995 a
calitatii in constructii). In aceeasi dezbatere s-au vehiculat notiuni confuze,
subintelegandu-se ca bransamentele fac parte neconditionat din retelele
publice, deducandu-se astfel ca e normal sa fie finantate din fonduri publice,
fara a se prezenta conditia esentiala de includere a bransamentului /
racordului in sistemele publice, respectiv DUPA RECEPTIA acestora. Pana
la receptie, bransamentul / racordul la sistemele de utilitati
constituie bunuri private accesorii aferente constructiei principale,
realizarea de br /rac de utilitati depinzand de vointa proprietarului /
investitorului constructiei si se executa numai la cererea acestuia,
dimensionarea bransamentului / racordului fiind legata exclusiv de necesitatile
constructiei.
Observatii
la art. 3 pct i) din legea 241/2006 rep.
Definitia bransamentului de la art. 3 pct i) introduce elemente
privind finantarea, care privesc alte capitole ale legii, legate efectiv de
finantare, care spun contrariul. De altfel, aceasta definitie are numeroase alte
erori, fapt pentru care va inaintam analizarea inlocuirii formularii existente
cu urmatoarea forma:
“i) branșament
de apă - partea din sistemul public de alimentare cu apă care asigură legătura
dintre rețeaua publică de distribuție și rețeaua interioară a unei incinte sau
a unei clădiri. Branșamentul deservește un singur utilizator.[1]Părțile
componente ale unui branșament se precizează în regulamentul-cadru al
serviciului de alimentare cu apă și de canalizare. Dupa receptie[2],
prin prevederile contractelor de furnizare, branșamentul, până la contor,
inclusiv căminul de branșament și contorul, trec in gestiunea operatorului, ,
indiferent de modul de finanțare a execuției. Finanțarea execuției
branșamentului se asigură de utilizator,
cu exceptia cazurilor sociale prevazute de lege[3].
Amplasamentul căminului de branșament se stabilește la punctul de delimitare al
instalațiilor, de regulă la limita de proprietate a utilizatorului, cu
respectarea regimului juridic al proprietății și numai în baza unei
documentații avizate de operator. În cazul condominiilor existente, separarea
și individualizarea consumurilor la nivel de unitate individuala de proprietate
/ apartament se fac prin montarea repartitoarelor de costuri. Cheltuielile
aferente separarii si individualizării consumurilor sunt suportate de
coproprietarii condominiului, operatorul având numai obligația montării
contorului principal de branșament la nivelul limitei de proprietate;
Observatii la art II pct 1. Din legea 7/2020
Acordarea de
fonduri publice pentru executia de racorduri consider ca este o masura nelegala,
neeconomica si neoportuna, dupa cum voi explica in detaliu mai jos.
Astfel, OUG criticat (ca si modificarea adusa de legea 7/2020 prin art II, pct
1) nesocoteste o realitate esentiala, aceea ca un racord (sau un bransament)
poate deveni bun public numai dupa executia si receptia sa (intre altele, vezi art.
27 al. 8 din legea 241/2006 rep., etc), pana la receptie constituind instalatie
eferenta constructiei principale (cladiri rezidentiale, institutii publice sau
cladiri industriale sau comerciale), fiind obligatia investitorului /
proprietarului sau reprezentantului acestuia de a o finanta, aspect pus in
evidenta si de majoritatea prevederilor Legii 7/2020, respectiv ale art. 22
lit. b), f) si i) si ale art. 27 lit. g) si h) din legea 10/1995 precum si a
restului prevederilor legii 50/1991. Astfel, modificarea eronata adusa de art
II pct 1. Din legea 7/2020 este justificata de, citez: “în considerarea
drepturilor legale de care beneficiază operatorul de rețea”. Aceste
drepturi apar insa numai dupa investitie, dupa realizarea bransamentului / racordului,
respectiv dupa receptia acestora! Prin urmare nu exista vreun drept legal
al operatorului de a realiza un bransament / record nou, ci numai de a gestiona
bransamente si racorduri existente, dupa receptionarea lor. Mai mult, dreptul
de racordare, cerinta de racordare si dimensionarea racordului le au doar
proprietarul imobilului sau reprezentantul acestuia, nu autoritatea publica sau
operatorul. Prin urmare, a executa un racord din bani publici este o solutie
gresita (pana la receptie racordul este o instalatie privata), netehnica si
neeconomica, intrucat fara cererea consolidata a viitorului utilizator
proiectarea si dimensionarea racordului este lipsita de date esentiale, fiind
mult mai costisitoare redimensionarea si refacerea proiectului. Exceptia o
reprezinta persoanele cu venituri scazute prevazute de art. 12 (1) lit n) din
Legea 241/2006 rep., situatie in care autoritatile publice locale pot finanta
executia bransamentului / racordului, dar numai in baza cererii viitorului
utilizator.
Observatii la OUG
privind reglementarea serviciului
public inteligent alternativ pentru procesarea apelor uzate menajere si prevederile legale recente de finantare a
executiei de bransamente de gaze din fonduri publice
Definitia
privind racordul de canalizare (implicit si privind bransamentul de gaze) de la
punctul de delimitare și preluare contine de asemenea o mare eroare, prin lipsa
precizarii esentiale cu privire la faptul ca un racord (ca si un bransament, de
altfel) poate apartine sistemului public NUMAI DUPA RECEPTIE!
Pana la receptie bransamentele /
racordurile apartin constructiei fiecarui imobil si se realizeaza corect numai
la cererea proprietarului care doreste sa devina utilizator, iar dimensiunea
bransamentului / racordului depinde de continutul cererii, respectiv de
necesarul de alimentare cu apa potabila sau de necesarul de evacuare a apei
uzate corespunzatoare constructiei.
Din aceste motive,
finantarea si executarea de bransamente si racorduri fara o cerere consolidata (declaratie notariala
sau acordarea unui avans pentru proiectare si avize) de la un proprietar/investitor este
inadmisibila:
- din punct de
vedere legal - in primul rand se incalca dreptul proprietarului de a decide
daca se racordeaza sau daca adopta alte solutii inteligente de evacuare si
tratare a apelor uzate ce nu presupun racordarea, iar in cazul racordarii se
incalca dreptul exclusiv al proprietarului de a stabili nevoile de evacuare a
apelor uzate, din care decurge dimensionarea racordului; in al doilea rand,
pana la receptie bransamentele si racordurile sunt bunuri private, pentru care
obligatia de finantare este a proprietarului;
- din punct de
vedere tehnic - a dimensiona un racord fara o cerere de necesar de evacuare
ape uzate din partea proprietarului este o mare eroare, generatoare de
deficiente de calitate a serviciului si costuri suplimentare pentru operare;
- din punct de
vedere economic – a realiza racorduri fara cererea consolidata a
proprietarului si cu incalcarea libertatii sale de a alege solutia de evacuare
si tratare a apelor uzate, afecteaza utilitatea demersului, existand déjà multe
localitati cu retele stradale de canalizare si fara utilizatori racordati, care
au ales solutii independente de evacuare si tratare a apelor uzate la
standardele legale. Un proprietar poate sa aiba surse proprii de apa de
calitate, eventual cu tratare locala, precum si evacuare si tratare a apelor
uzate la nivelul cerintelor legale. Obligatia de racordare la retelele de
canalizare prevazuta de lege priveste doar situatiile in care imobilul amplasat
pe strazi dotate cu retele de canalizare nu este dotat cu instalatii de epurare
conforme cu prevederile legale. Dar aceasta obligatia legala nu a fost pusa in
aplicare, motiv in plus de a constata lipsa de fundamentare serioasa a OUGi, fara
studii si analize serioase ale cauzelor situatiei reale!
De aceea, promovarea de investitii
publice pentru realizarea de bransamente / racorduri fara ca prealabil sa
existe cererea consolidata a proprietarilor posibili utilizatori conduce
inevitabil la dotari incorecte si la pierderi financiare pentru autoritatile
publice locale si operatori, intrucat pe langa faptul ca apar atat supradimensionari
ale bransamentelor in care contoarele nu sesizeaza debitele mici, cat si
subdimensionari, generatoare de reclamatii privind lipsa de presiune la apa ori
infundari dese ale evacuarii in cazul apelor uzate, exista si posibilitatea
refuzului justificat al bransarii sau racordarii.
Prin urmare OUG nesocoteste drepturilor
cetatenilor de a decide de a nu se racorda, daca au dotari care evacueaza apa
uzata menajera la standardele legal, nesocoteste faptul ca pana la receptie
racordul apartine constructiei private si este un bun privat, nesocoteste
totodata cerintele firesti privind nevoile proprietarilor si nesocoteste
obligatia de a finanta racordul aferent constructiei sale.
O observatie colaterala priveste solutiile
strategice privind serviciul public “inteligent” alternativ pentru procesarea
apelor uzate, care desi contin enunturi ale unor principii valoroase, acestea
nu se regasesc aplicate prin OUG, astfel:
- nu se
poate vorbi serios de solutii de serviciu public “inteligent” alternativ
pentru procesarea apelor uzate, in afara unei strategii de ansamblu a
serviciilor de alimentare cu apa si de canalizare. A vorbi de “strategii locale
de serviciu public inteligent alternativ” fara studii si strategii pe ansamblul
serviciilor publice de canalizare contrazice principiul firesc enuntat chiar de
OUG, respectiv, citez: ”coordonarea
proiectării și execuției lucrărilor tehnico-edilitare, în scopul realizării
acestora într-o concepție unitară și corelată cu programele de dezvoltare
economico-socială a localităților și de amenajare a teritoriului, de urbanism
și de mediu”
- despre ce
fel de coordonare si conceptie unitara se poate vorbi aici, fara
a analiza cauzele tehnice si economice pentru care anumite zone din localitati
sau chiar localitati intregi au oportunitati mai reduse de infiintare de retele
publice de canalizare si unde solutiile alternative locale pot fi mai
eficiente, bazate in special pe construirea de catre proprietari de fose
septice si evacuarea periodica a apelor uzate prin vidanjare si transport la
statiile de epurare zonale de catre operatorul local/ regional, ca parte a
serviciului de canalizare?
- despre ce
fel de conceptie unitara putem vorbi atata timp cat evacuarea
apelor uzate din gospodarii prin vidanjare si transport la statiile de epurare
este practicata de firme ale unor potentati locali si nu de operatorul
regional/local, ca parte a serviciului public de canalizare, situatie care
genereaza nu numai costuri incorecte pentru utilizatori, dar si mari probleme
de mediu, intrucat aceste firme de vidanjare nu respecta obligatiile de
serviciu public specifice acestor servicii, incalca norme elementare de
protectia mediului pentru profit, lipsind implicarea serioasa a institutiilor
abilitate sa rezolve legal astfel de probleme?
- despre ce
fel de coordonare si conceptie unitara se poate vorbi atata timp
cat strategiile de dezvoltare a serviciilor de canalizare nu au avut in vedere
ansamblul serviciilor de canalizare, care cuprind, pe langa evacuarea si
transportul apelor uzate si evacuarea apelor pluviale, domeniu neglijat grav de
strategii si investitii, cu mari si grave efecte asupra calitatii si eficientei
serviciilor de canalizare, stiute fiind disfuntiile serviciilor de canalizare
la ploi usoare si costurile suplimentare generate de lipsa unor retele adecvate
de evacuare a apelor pluviale, atat cu privire la operarea si intretinerea
retelelor de canalizare, cat si cu privire la functionarea statiilor de
epurare, disfunctii si cheltuieli datorate utilizarii pentru evacuarea apelor
pluviale a retelelor de canalizare proiectate exclusiv pentru ape menajere,
utilizare imposibil de stopat in lipsa retelelor de evacuare a apelor pluviale,
care nu au fost gandite, strategic, a fi dezvoltate concomitent si corelat.
Rezumand, prevederile prin care bransamentele si racordurile de
utilitati publice se finanteaza de catre autoritatile publice locale sau de
catre operatori vin in contradictie cu:
- particularitatile specifice serviciilor de
utilitati precizate de art.1 al (4) lit i), k) si l);
- prevederile art. 12 al (1) lit n) din legea
241/2006 rep, care arata ca autoritatile publice locale pot finanta realizarea
de bransamente doar in cazurile sociale asa cum sunt definite de lege (de unde
rezulta cu claritate ca restul utilizatorilor / proprietarilor / investitorilor
au obligatia de a finanta realizarea de bransament si racorduri);
- principiile finantarii serviciilor de
utilitati de la de la art. 43 din legea 51/2006 rep, privind obligatia
operatorilor de acoperire integrala a cheltuielilor necesare serviciilor
prestate;
- prevederile privind obigatiile investitorilor
de la art. 22 pct. b), f) si i) si privind obligatile proprietarilor de la art.
27 pct. g) si h) din legea 10/1995 privind calitatea in constructii introduse
de Legea 7/2020, care intaresc obligatiile investitorilor si proprietarilor de
a finanta si realiza bransamentele la utilitati si prevederile legii 50/1991 cu
privire la obligatiile investitorilor / proprietarilor de imobile de obtinere a
autorizatiei de construire, pentru care, intre altele, este necesara
prezentarea actelor ce dovedesc dreptul de proprietate;
- precum si, intre altele, principiile si legile
nediscriminarii, fiind discriminatoriu in raport cu utilizatorii existenti
ca sa fie alocate pe viitor fonduri din taxele si impozitele acestora pentru
investitii private (cum sunt bransamentului / racordului pana la receptie)
catre utilizatori care vor fi scutiti nejustificat de plata bransamentului /
racordului, iar introducerea in taxe sau tarife a acestor costuri constituie de
asemenea o discriminare.
Avand in vedere cele expuse, solicitam
analizarea argumentelor de mai sus si revizuirea prevederilor legale prin care
bransamentel si racordurile se finanteaza din fonduri publice, cu exceptia
cazurilor in care se impun ajutoare sociale pentru
familiile şi persoanele singure care au media veniturilor băneşti nete lunare
sub salariul minim brut pe ţară garantat la plată pe membru de familie.
radu corneliu dumitrescu
Reprezentant
Liga Habitat în Consiliul Consultativ ANRSC
Vicepreședinte
Asociația Casa Plus
[1] S-a
eliminat si fraza “În cazuri bine justificate și atunci când condițiile tehnice
nu permit altă soluție se poate admite alimentarea mai multor utilizatori prin
același branșament” care produce multa confuzie cu privire la definitia
utilizatorilor individulai si bunei gestiuni a operatorului, eliminand totodata
confuziile proprietarilor de unitati individuale din condominii care vor sa
aiba statut de utilizator independent, nesocotind statutul lor de coproprietari
ai unei proprietati comune indivize. Modificarea este necesara si pentru
corelarea definitiei br/rac cu prevederile art. 28 (1) si (2) din Legea
241/2006 rep., prin care contractele individuale din condominii se pot realiza
numai dupa realizarea de bransament propriu al unitatii de proprietate
individuala.
[2] Bransamentul
/racordul trec in gestiunea operatorului numai dupa receptie, inainte de
aceasta fiind lucrarea utilizatorului corespunzatoare necesitatilor acestuia si
aferenta imobilului sau, executata in baza cererii sale, avizelor operatorului
si autorizatiilor de construire. Propun eliminarea frazei cu trecerea gratuita
a unui bun privat in bunurile publice ale UAT, intrucat incalca prevederile
art. 44 al (3) din Constitutie. Consider adecvata formularea concesionarii br /
rac catre operator, pentru gestiune eficienta si asigurarea securitatii
serviciilor, obligatie ce se va include in contractul de furnizare.
[3] Avand in vedere prevederea art. 12
(1) lit n) si art. 27 al. 8 din legea 241/2006 rep, fraza privind finantarea ar
trebui eliminata din definitie si
prevazuta la capitolul V privind finantarea serviciilor.
RADU CORNELIU DUMITRESCU – conctranspresp@yahoo.com, Reprezentant Liga Habitat în Consiliul Consultativ ANRSC
Vicepreședinte Asociația Casa Plus
