In Constitutie sunt prevazute ca Drepturi
şi libertăţile fundamentale:
|
(1) Statul este obligat să ia măsuri
de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure
cetăţenilor un nivel de trai decent.
(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la
concediu de maternitate plătit, la asistenţă medicală în unităţile sanitare
de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asigurări sociale publice sau
private, prevăzute de lege. Cetăţenii au dreptul şi la măsuri de asistenţă
socială, potrivit legii.
|
Toate acestea sunt doar forme fara fond in
lipsa unui drept fundamental: Dreptul la
Locuinta / Dreptul la Locuire Decenta!
Este evident ca
nu putem discuta de dreptul la viata, invatatura, sanatate, munca, nivel de
trai decent, familie (s.a.) fara existenta dreptului elementar de a avea (nu in
sensul de a detine in proprietate) o locuinta decenta.
Mai mult:
Ø Lipsa de locuinţe decente
la un preţ accesibil influenţează in mod direct viaţa cetăţenilor, limitandu-le
posibilitatea de integrare socială şi de mobilitate;
Ø Mai bine de jumatate
dintre cetateni trăiesc in aglomerări
urbane, deşi multe oraşe se confruntă cu probleme importante in ceea ce
priveşte locuinţele cum ar fi:
o
insuficienţa ofertei,
o
costurile ridicate de cumpărare şi intreţinere,
o
starea proastă a imobilelor;
Ø Problema locuinţelor
urbane se inscrie in contextul mai larg al planificării urbane şi este legată
aşadar de problemele cum ar fi:
o
de pauperizare a anumitor cartiere,
o
de degradare a mediului (poluarea aerului şi a apei, zgomotul, deşeurile,
suprapopularea etc.),
o
de proasta funcţionare a serviciilor publice, de accesibilitate sau de
securitate etc.;
Ø Dificultăţile de acces
la locuinţe stau la baza fenomenelor de segregare socială şi de transformare in
ghetou;
Ø Combinaţia de venituri
scăzute, preţuri ridicate la energie cu sisteme de incălzire şi de izolare
inadecvate, dă naştere unor fenomene precum sărăcia şi deconectarea de la
energie;
Ø Excluderea socială
contravine modelului social european;
Ø Extinderea urbană
generează numeroase probleme sociale şi economice afectand transporturile
(congestia transporturilor in comun, dependenţa de maşina personală), protecţia
mediului (consumul crescut de energie, poluarea) şi accesibilitatea
serviciilor;
Ø Problemele specifice
legate de marile imobile prefabricate, atat in ceea ce priveşte calitatea
spaţiului de locuit, cat şi in ceea ce priveşte reabilitarea infrastructurilor
(finanţarea lucrărilor de intreţinere şi renovare, dar şi a cercetării privind
tehnicile şi tehnologiile adecvate) sunt accentuate de varsta fondului locativ
– peste 80% fiind mai vechi de 20 de ani si de imbatranirea populatiei (exista
zone in care peste 70% dintre ocupantii locuintelor sunt pensionari)!
Ø Importanţa regenerării
terenurilor industriale in paragină şi a protecţiei spaţiilor verzi;
Ø Sectorul locuinţelor
reprezintă o sursă importantă de ocupare a forţei de muncă atat in domeniul
construcţiilor, cat şi in domeniul renovării, al amenajării, al serviciilor de
proximitate şi al serviciilor financiare,
In acest sens Liga Asociatiilor de Proprietari Habitat considera ca:
1.Dreptul la o locuinţă
decentă / locuire decenta accesibilă ca preţ este un drept fundamental al
fiecărui cetăţean si ar trebui sa se regaseasca in Constituie!
2.Autoritatile publice trebuie sa asigure reguli clare si usor de aplicat
pentru accesul la locuinte si sanse mai bune pentru asigurarea si pastrarea
unei locuinte decente in cazul grupurilor vulnerabile.
3. Este necesara identificarea unei serii de standarde de
calitate minimă care să definească noţiunea de „locuinţă decentă”;
4. Este necesara stabilirea dreptului la alocaţie pentru
locuinţă, cat şi consolidarea tuturor drepturilor sociale, pentru a putea
permite o mobilitate reală a lucrătorilor;
6. Trebuie pus accentul pe importanţa chestiunilor de
securitate:
Ø in ceea ce priveşte criminalitatea, mai ales in cartierele defavorizate,
Ø in ceea ce priveşte clădirile (norme de construcţie şi de exploatare),
Ø in ceea ce priveşte infrastructurile pentru electricitate şi gaz, dar şi
pentru apă şi canalizare (siguranţa sistemelor existente şi a tehnologiilor de
reabilitare);
7. Este necesara extinderea dezbaterii privind
locuinţele şi asupra locuinţelor din mediul rural;
8. Este necesara o analiză mai detaliată privind
costurile locuinţelor pentru a putea lua in calcul mai bine eterogenitatea
ocupării locuinţelor şi pentru a inţelege problema locuinţelor din perspectiva
globală a imbătranirii populaţiei, a modificării structurii familiale
tradiţionale şi a situaţiei speciale a tinerilor;
9.Politica locuintei nu trebuie facuta in afara politicilor de dezvoltare
durabila a localitatilor.
10.Politicile de locuire trebuie sa reprezinte parte a unei abordari
integrate a tuturor problemelor unei comunitati: sprijinirea simultană a activităţilor de renovare fizică a mediului urban
cu cele de reabilitare a infrastructurii de bază, precum şi cu acţiuni pentru
dezvoltarea economică, creşterea competitivităţii şi ocupării, integrarea
grupurilor etnice în condiţiile protejării mediului.
Avantajul acestei
abordări integrate – bazate pe principiile de subsidiaritate şi de proximitate
– constă în faptul că se pot rezolva simultan o serie de probleme între care
există relaţii de interdependenţă şi care afectează atât zona urbană cât şi
arealele adiacente ceea ce ar face posibilă ameliorarea calităţii vieţii şi
atractivitatea mediilor urbane.
11. Politicile in domeniul locuintei trebuie realizate de
către autorităţile locale care pot asigura o viziune de ansamblu, o coordonare optimă
a politicilor şi a iniţiativelor puse in aplicare in aglomerările urbane şi o
viziune pe termen lung asupra dezvoltării aglomerării urbane.
Autorităţile
administraţiei publice locale împreună cu toţi actorii implicaţi şi interesaţi
de dezvoltarea urbană trebuie să colaboreze pentru elaborarea unor planuri
coerente, participative, integrate şi durabile care să conducă la rezolvarea
problemelor sociale, economice si de mediu, tot mai numeroase în oraşele şi
municipiile ţării, şi în acelaşi timp la creşterea atractivităţii oraşelor şi
îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul urban.
Implicarea cetăţenilor şi a principalilor
actori locali în elaborarea strategiilor de dezvoltare urbană constituie o
precondiţie pentru asigurarea sustenabilităţii acestor planuri integrate.
Dialogul şi consultarea intre diferitele niveluri ale
autorităţii locale, regionale şi guvernamentale, pot asigura coerenţa intervenţiei
publice, mulţumită unei coordonări orizontale (intre toate politicile privind
locuinţele), verticale (intre actorii care se ocupă de locuinţe la diferite
niveluri – naţional, local – ) şi mixte (intre autorităţile publice, actorii
socio-economici şi societatea civilă).
