Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie
Decizie nr. 10 din 18/06/2012
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 495 din 19/07/2012
Decizie privind judecarea recursurilor în interesul
legii ce formează obiectul Dosarului nr. 9/2012 este legal constituit conform
dispoziţiilor art. 3306 alin. 1 din Codul de procedură civilă, modificat şi
completat prin Legea nr. 202/2010, şi ale art. 272 alin. (1) din Regulamentul
privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie
şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
COMPLETUL COMPETENT SĂ JUDECE RECURSUL ÎN
INTERESUL LEGII
Dosar nr. 9/2012
|
Livia Doina Stanciu
Lavinia Curelea Ionel Barbă Adrian Bordea Corina Michaela Jîjîie Iulia Manuela Cîrnu Aurelia Motea Carmen Trănica Teau Paulina Lucia Brehar Roxana Popa Lidia Bărbulescu Constantin Brânzan Mirela Poliţeanu Mărioara Isailă Elena Cârcei Viorica Trestianu Minodora Condoiu Adriana Chioseaua Doina Popescu Nina Ecaterina Grigoraş Gheorghiţa Luţac Emanuel Albu Luiza Maria Păun Mirela Sorina Popescu Lavinia-Valeria Lefterache |
- preşedintele Înaltei Curţi de
Casaţie şi Justiţie - preşedintele completului
- preşedintele Secţiei I civile - preşedintele delegat al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal - preşedintele Secţiei a II-a civile - preşedintele Secţiei penale - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător la Secţia a II-a civilă - judecător-raportor - judecător la Secţia I civilă - judecător la Secţia I civilă - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal - judecător la Secţia de contencios administrativ şi fiscal - judecător la Secţia penală - judecător la Secţia penală |
Completul competent să judece recursurile în
interesul legii ce formează obiectul Dosarului nr. 9/2012 este legal constituit
conform dispoziţiilor art. 3306 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, modificat şi completat prin Legea nr. 202/2010, şi ale art.
272 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi
funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, republicat,
cu modificările şi completările ulterioare.
Şedinţa completului este prezidată de doamna
judecător dr. Livia Doina Stanciu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reprezentat de doamna procuror şef
adjunct Antonia Eleonora Constantin.
La şedinţa de judecată participă
prim-magistratul-asistent delegat al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,
doamna Aneta Ionescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 273 din
Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi
de Casaţie şi Justiţie, republicat, cu modificările şi completările ulterioare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -
Completul competent să judece recursul în interesul legii a luat în examinare
recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr.
75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la
prezentarea obligatorie a certificatului de cazier fiscal în cazul cooptării
unor noi membri în asociaţii şi fundaţii.
Reprezentanta procurorului general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul
în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia şi pronunţarea
unei decizii prin care să se asigure interpretarea şi aplicarea unitară a
legii, în sensul de a se stabili că prezentarea certificatului de cazier fiscal
este obligatorie în cazul cooptării unor noi membri în asociaţii şi fundaţii,
atunci când aceştia dobândesc şi calitatea de reprezentanţi legali ai persoanei
juridice deja înregistrate.
Preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, doamna judecător dr. Livia Doina Stanciu, a declarat dezbaterile
închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare asupra recursului în
interesul legii.
ÎNALTA CURTE,
deliberând asupra recursului în interesul
legii, constată următoarele:
1. Problema de drept care a generat practica
neunitară
Prin recursul în interesul legii declarat în
conformitate cu prevederile art. 329 din Codul de procedură civilă, modificat
prin art. I pct. 32 din Legea nr. 202/2010, de procurorul general al
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a apreciat că nu
există un punct de vedere unitar cu privire la "interpretarea şi aplicarea
dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, referitor la
prezentarea obligatorie a certificatului de cazier fiscal în cazul cooptării
unor noi membri în asociaţii şi fundaţii".
2. Examenul jurisprudenţial
În urma verificărilor jurisprudenţei s-a
constatat că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea
dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, instanţele statuând
diferit în privinţa obligativităţii certificatului de cazier fiscal în cazul
cooptării unor noi membri în asociaţii şi fundaţii.
3. Soluţiile pronunţate de instanţele
judecătoreşti
3.1. Unele instanţe au considerat că este
obligatorie prezentarea certificatului de cazier fiscal pentru membrii noi ai
unei asociaţii şi fundaţii, indiferent de calitatea acestora.
În motivarea acestei soluţii s-a reţinut, în
esenţă, că art. 8 alin. (1) lit. b) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prevede că prezentarea
certificatului de cazier fiscal este obligatorie la înscrierea asociaţiilor şi
fundaţiilor în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor de către asociaţii sau
membrii fondatori ai acestora, iar, potrivit principiului simetriei, aceste
dispoziţii se aplică şi în cazul cooptării de noi membri în asociaţii şi
fundaţii.
Un alt argument adus în sprijinul acestei
opinii a fost în sensul că, aparent, art. 8 alin. (1) lit. e) din acelaşi act
normativ ar putea conduce la concluzia existenţei obligaţiei de prezentare a cazierului
fiscal doar în cazul societăţilor comerciale şi exclusiv cu prilejul majorării
capitalului social, însă interpretarea textului trebuie realizată sistematic,
prin raportare la întregul conţinut al art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr.
75/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi având în
vedere principiul simetriei, dat fiind faptul că raţiunile care impun
verificarea membrilor asociaţi cu prilejul înfiinţării unei asociaţii subzistă
şi la momentul cooptării de noi membri.
În fine, un ultim argument l-a constituit
împrejurarea că art. 8 alin. (1) lit. e) teza a II-a din Ordonanţa Guvernului
nr. 75/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu vine
să limiteze obligaţia de prezentare a cazierului fiscal doar la ipoteza
majorării capitalului social, ci aceasta din urmă constituie o situaţie
distinctă în care trebuie îndeplinită obligaţia vizând certificatul de cazier
fiscal şi care se alătură ca o ipoteză de sine stătătoare ipotezei prevăzute de
prima teză a textului.
3.2. Alte instanţe au statuat că prezentarea
certificatului de cazier fiscal este obligatorie doar atunci când noii membri
cooptaţi devin fondatori (în cazul fundaţiilor) ori membri în organul de
conducere executivă al asociaţiei/fundaţiei. Hotărârile anexate nu prezintă
argumente în susţinerea acestei soluţii.
3.3. Într-o a treia orientare jurisprudenţială s-a
considerat că prezentarea certificatului de cazier fiscal nu este obligatorie
la cooptarea noilor membri, indiferent de calitatea acestora în cadrul
asociaţiei sau fundaţiei.
Hotărârile anexate nu prezintă argumente în
susţinerea acestei soluţii.
4. Opinia procurorului general
Exprimându-şi punctul de vedere, procurorul
general a apreciat ca fiind în litera şi spiritul legii opinia potrivit căreia,
în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. e) din
Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările şi completările
ulterioare, prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în cazul
cooptării unor noi membri în asociaţii şi fundaţii, atunci când aceştia
dobândesc şi calitatea de reprezentanţi legali ai persoanei juridice deja
înregistrate.
S-a susţinut că prin Ordonanţa Guvernului nr.
75/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, s-a instituit
cazierul fiscal al contribuabililor ca mijloc de evidenţă şi urmărire a
disciplinei financiare a contribuabililor, scopul acestei măsuri fiscale,
prezentat în art. 1 din acest act normativ, fiind realizarea imperativelor de
prevenire şi combatere a evaziunii fiscale, precum şi întărirea administrării
impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat.
S-a apreciat totodată că sistemul de
publicitate fiscală instituit prin Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, are ca scop asigurarea
opozabilităţii faţă de terţi, inclusiv faţă de instanţele de judecată abilitate
să dispună înregistrarea sau autorizarea unor acte juridice cu privire la fapte
sau acte juridice care interesează disciplina financiară a contribuabililor.
Or, prin art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, sunt menţionaţi contribuabilii ce sunt
luaţi în evidenţă prin cazierul fiscal, precum şi actele şi faptele juridice ce
se înscriu în cazierul fiscal, iar dispoziţiile imperative ale art. 8 alin. (1)
din acelaşi act normativ prevăd situaţiile în care este obligatorie prezentarea
cazierului fiscal, alin. (3) al art. 8 statuând că, în cazul în care în
cazierul fiscal există fapte de natură penală şi/sau fapte prevăzute la art. 2
alin. (2) din ordonanţă, judecătorul delegat, instanţele şi organele competente
nu dispun, respectiv nu autorizează operaţiunile prevăzute la alin. (1) al art.
8. Astfel, cu prilejul examinării cererii de înscriere a unei asociaţii sau
fundaţii în vederea dobândirii personalităţii juridice, controlul judecătoresc
de legalitate va include nu doar verificarea condiţiilor de fond şi de formă
prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la
asociaţii şi fundaţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.
246/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ci şi verificarea
cerinţelor de fond referitoare la persoana primilor asociaţi sau fondatori,
potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare. Această cerinţă îşi găseşte justificarea prin
raportare la esenţa actului juridic de înfiinţare a unei asociaţii/fundaţii,
care presupune constituirea unui subiect de drept distinct, cu un patrimoniu
distinct şi autonom de patrimoniul asociaţilor sau fondatorilor, afectat
realizării unor activităţi de interes general al unor colectivităţi sau, după
caz, în interesul personal nepatrimonial, şi la scopul urmărit de legiuitor, de
prevenire şi combatere a evaziunii fiscale.
S-a subliniat că, deşi dispoziţiile art. 8
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, se referă la toate persoanele juridice, atât societăţi
comerciale, cât şi asociaţii şi fundaţii, aplicarea acestor norme trebuie
realizată în mod corespunzător, iar nu identic, ţinând seama atât de
caracteristicile specifice ale persoanelor juridice care realizează activitate
de profit/nonprofit, cât şi de legislaţia aplicabilă acestora.
Astfel, dacă necesitatea prezentării
cazierului fiscal pentru membrii iniţiali ai asociaţiei ori pentru fondatorii
fundaţiei rezultă cu suficientă precizie din conţinutul art. 8 alin. (1) lit.
b) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, în schimb, în acele situaţii în care la asociaţiile şi
fundaţiile deja constituite, pe parcursul funcţionării acestora, se afiliază
noi membri, legea nu este suficient de clară şi previzibilă, ceea ce impune un
demers de interpretare pentru identificarea acelor situaţii în care este
obligatorie prezentarea certificatului de cazier fiscal.
S-a reţinut că dispoziţiile art. 8 alin. (1)
lit. e) nu au o precizie suficientă pentru a permite persoanelor interesate să
prevadă într-o măsură rezonabilă circumstanţele care pot rezulta din actul
normativ luat în discuţie.
În ceea ce priveşte noţiunea de
"reprezentanţi legali", ce se regăseşte în teza întâi a art. 8 alin.
(1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu modificările
şi completările ulterioare, se apreciază că este una generică şi trebuie
înţeleasă în sensul cel mai larg, organ de conducere sau acele persoane cărora
legea sau statutul le conferă dreptul de reprezentare a persoanei juridice.
Prin urmare, prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în
situaţia numirii de noi reprezentanţi legali atât pentru societăţile
comerciale, cât şi pentru asociaţii sau fundaţii.
În ceea ce priveşte însă teza a doua a art. 8
alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, s-a apreciat că aceasta reprezintă o
dispoziţie specifică societăţilor comerciale, noţiunile de "capital social"
şi "acţionari" fiind străine de regimul juridic al asociaţiilor şi
fundaţiilor, care au doar patrimoniu, iar, în tăcerea textului legal,
dispoziţiile legale menţionate nu pot fi interpretate extensiv şi în cazul
primirii de noi membri în asociaţii/fundaţii, deoarece, atunci când legea nu
prevede expres obligativitatea depunerii certificatului de cazier fiscal, nici
interpretul nu trebuie să o facă. Astfel, interpretarea şi aplicarea extensivă
a prevederilor art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, prin aplicarea
principiului simetriei, reprezintă o restrângere a dreptului la liberă asociere
în afara condiţiilor limitative prevăzute deart. 53 din Constituţie
şi de art. 11 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În concluzie, pentru persoanele juridice
nonprofit, certificatul de cazier fiscal este obligatoriu pentru noii membri
afiliaţi unei asociaţii/fundaţii numai în situaţia în care aceştia dobândesc
calitatea de reprezentant legal al acestora, calitate în care sunt desemnaţi
prin lege, actul de constituire/statut, să acţioneze în raporturile juridice cu
terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice.
În interpretarea propusă se conferă
previzibilitate în aplicarea normei, astfel încât destinatarii acesteia
(persoane care intenţionează afilierea la o asociaţie sau fundaţie deja
constituită) să cunoască cu exactitate situaţiile în care este necesară depunerea
certificatului de cazier fiscal şi consecinţele existenţei anumitor menţiuni în
acest sens.
5. Raportul asupra recursului în interesul legii
Raportul întocmit în cauză, conform art. 3306 alin.
6 din Codul de procedură civilă, a concluzionat ca fiind corectă una dintre
soluţiile identificate de examenul jurisprudenţial, respectiv aceea că
prezentarea certificatului de cazier fiscal este obligatorie în cazul cooptării
unor noi membri în asociaţii şi fundaţii, atunci când aceştia dobândesc şi calitatea
de reprezentanţi legali ai persoanei juridice deja înregistrate.
6. Înalta Curte
6.1. Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 privind
organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, a apărut pe fondul necesităţii modernizării şi
consolidării administraţiei fiscale, o parte importantă a acestui proces
reprezentând-o organizarea unei evidenţe fiscale eficiente care să permită
obţinerea informaţiilor necesare desfăşurării activităţii conform reglementărilor
legale. Acest act normativ reglementează modul de constituire şi organizare a
cazierului fiscal, modul de utilizare a acestuia în scopurile proprii ale
administraţiei fiscale, precum şi condiţiile în care anumite informaţii pot fi
făcute publice.
Intenţia legiuitorului, exprimată în
expunerea de motive, a fost ca acest sistem organizat pe principiile cazierului
fiscal să permită orientarea activităţilor specifice de prevenire şi combatere
a evaziunii fiscale înspre contribuabili cu risc fiscal ridicat. Totodată,
existenţa cazierului fiscal pentru anumiţi contribuabili permite orientarea
activităţii de control fiscal către contribuabilii în al căror cazier fiscal
figurează încălcări flagrante ale legislaţiei financiar-fiscale şi vamale.
De asemenea, cazierul fiscal a fost văzut ca
un instrument util pentru aplicarea unor legislaţii specifice, cum ar fi
obţinerea unor înlesniri la plata obligaţiilor faţă de bugetul de stat,
acordarea de licenţe, autorizaţii, avize etc.
6.2. Dacă iniţial în art. 8 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001 se prevedea că prezentarea certificatului de
cazier fiscal al asociaţilor, acţionarilor sau al reprezentanţilor legali ai
persoanelor juridice este obligatorie la înfiinţarea societăţilor comerciale,
prin Legea nr. 410/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului
nr. 75/2001 privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal art. 8 a fost
modificat, în sensul că alin. (1)-(3) au avut următorul cuprins:
"Art. 8. - (1) Prezentarea
certificatului de cazier fiscal este obligatorie în următoarele situaţii:
a) la înfiinţarea societăţilor comerciale de
către asociaţi, acţionari şi reprezentanţii legali desemnaţi;
b) la înfiinţarea asociaţiilor şi fundaţiilor
de către asociaţi sau membrii fondatori ai acestora;
c) la autorizarea exercitării unei activităţi
independente de către solicitanţi."
Ordonanţa Guvernului nr. 86/2003 privind
unele reglementări în domeniul financiar, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 609/2003, cu modificările şi completările
ulterioare, a clarificat şi completat conţinutul prevederilor Ordonanţei
Guvernului nr. 75/2001, printre altele, în art. 8 precizându-se momentul în
care trebuie prezentat certificatul de cazier fiscal în cazul asociaţiilor şi
fundaţiilor. Astfel, lit. b) a alin. (1) al art. 8 urma să aibă următorul
cuprins: "b) la solicitarea înscrierii în Registrul asociaţiilor şi
fundaţiilor, a asociaţiilor şi fundaţiilor, de către asociaţii sau membrii
fondatori ai acestora;".
Legea nr. 91/2007 a
modificat la rândul ei Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001, în sensul că, la art.
8, lit. a) a alin. (1) a avut următorul cuprins: "a) la înfiinţarea
societăţilor comerciale, a societăţilor cooperative şi a cooperativelor
agricole de către asociaţi, acţionari şi reprezentanţii legali
desemnaţi;". De asemenea, la art. 8, după lit. c) a alin. (1) se
introducea o nouă literă, lit. d), cu următorul cuprins: "d) la cesiunea
părţilor sociale sau a acţiunilor de către asociaţi sau acţionari."
În sfârşit, prin Ordonanţa Guvernului nr.
47/2007 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale s-a modificat din
nou art. 8 alin. (1), fiind introdusă lit. e), cu următorul cuprins:
"e) la numirea de noi reprezentanţi
legali, precum şi la cooptarea de noi asociaţi sau acţionari cu prilejul
efectuării majorării de capital social de către noii reprezentanţi legali,
asociaţi şi acţionari."
6.3. Din perspectiva raportului juridic de drept
fiscal, contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate
fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuţii şi alte
sume bugetului general consolidat, în condiţiile legii [art. 17 alin.
(2) din Codul de procedură fiscală].
Potrivit art. 18 alin. (1) din Codul de
procedură fiscală, în relaţiile cu organul fiscal contribuabilul poate fi
reprezentat printr-un împuternicit, desemnarea unui asemenea împuternicit
neîmpiedicându-l pe contribuabil să îşi îndeplinească personal obligaţiile
fiscale, chiar dacă nu a procedat la revocarea împuternicirii acordate în acest
sens.
Răspunderea fiscală, care interesează din
perspectiva analizată, se va determina în raport cu structura de competenţe
stabilită prin lege, actul constitutiv, mandatul de conducere, fişa postului.
Răspunderea fiscală revine direct şi imediat contribuabilului persoană juridică
ce a realizat faptul impozabil.
În art. 20 alin. (1) din Codul de procedură
fiscală se prevede că reprezentanţii legali ai persoanelor fizice şi juridice,
precum şi ai asocierilor fără personalitate juridică sunt obligaţi să
îndeplinească obligaţiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele şi
din averea acestora, fiind consacrate clar principiul răspunderii personale şi
principiul separaţiei de patrimonii.
Răspunderea fiscală revine, în subsidiar,
anumitor categorii de persoane, conform art. 27-28 din Codul de procedură
fiscală, ca răspundere solidară în cazul contribuabilului declarat insolvabil.
Activitatea propriu-zisă a unei persoane
juridice este întotdeauna asigurată de o persoană fizică, direct ori indirect,
prin intermediul unei alte persoane juridice, care, prin mandatul avut,
exprimă, în sensul ficţiunii juridice, voinţa persoanei juridice şi angajează
răspunderea acesteia. De regulă, conducerea persoanei juridice este asigurată
de un organ colectiv sau individual, care reprezintă personalizarea persoanei
juridice, voinţa şi acţiunile sale fiind voinţa şi acţiunile persoanei
juridice.
În cazul societăţilor comerciale, conform
Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată,
cu modificările şi completările ulterioare, planurile de decizie sunt multiple:
administrator unic ori mai mulţi administratori (consiliul de administraţie)
sau, pentru societăţile pe acţiuni, sistemul unitar ori cel dualist; în cazul societăţilor
agricole - consiliul de administraţie, după reguli similare celor din materia
societăţilor comerciale. În cazul societăţilor civile, cu personalitate
juridică, răspunderea revine asociatului ce exercită conducerea efectivă a
persoanei juridice.
Persoanele juridice fără scop lucrativ
(asociaţiile şi fundaţiile) sunt subiecte de drept fiscal pentru impozitul pe
profit, fie că sunt constituite conform legislaţiei generale, Ordonanţa
Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii,
fie că au un statut special, momentul dobândirii calităţii de contribuabil
fiind dat de finalizarea procedurilor legale de constituire, respectiv
înscrierea în registrul ţinut de instanţele competente sau prin efectul legii.
În cazul persoanelor juridice fără scop
lucrativ - asociaţii şi fundaţii - conducerea efectivă este asigurată de un
preşedinte - asociaţie, fundaţie - asistat de un consiliu director, putând fi
delegate competenţe şi unor funcţii salarizate ori prin mandat chiar
neremunerat.
6.4. Trebuie subliniat faptul că dispoziţiile
legale în discuţie fac parte din ansamblul normelor de drept financiar-fiscal,
norme cu caracter derogatoriu de la dreptul comun, cărora li se impune o
interpretare restrictivă. Acestea sunt dispoziţii ce impun obligaţii, fără a
oferi drepturi ca o contrapondere, fiind de strictă interpretare, nefiind
permisă extinderea aplicării acestor norme dincolo de textul legal. Din această
perspectivă, aplicarea principiului simetriei juridice pentru extinderea
cadrului legislativ şi la situaţia cooptării de noi membri în asociaţii şi
fundaţii apare ca lipsită de orice fundament.
Analogia presupune rezolvarea unei cauze în
lipsa unei norme sau, când norma nu este îndestulătoare, prin apelarea la o
normă asemănătoare (analogia legis) sau la principiile generale ale dreptului
(analogia iuris).
Analogia nu poate fi însă utilizată în cazul
legilor fiscale, care sunt de strictă interpretare. Or, pentru a limita, a
restrânge sfera de aplicare a textului trebuie să se pornească de la
considerarea raţiunii legii (ratio legis), să se recurgă la distincţii şi la
argumentul per a contrario.
Acolo unde legea nu distinge, nici
interpretul nu trebuie să distingă (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere
debemus), chiar dacă este în discuţie o zonă normativă specială, cum este cea
fiscală. Astfel, şi în materie fiscală, formulării generale a textului îi
corespunde o aplicare în aceeaşi măsură generală, neputând fi introduse
distincţii dacă legea nu le încorporează.
6.5. Aşadar, în Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001
privind organizarea şi funcţionarea cazierului fiscal, republicată, cu
modificările şi completările ulterioare, act normativ cu caracter fiscal, sunt
prevăzute, în art. 8 alin. (1) lit. a)-e), situaţiile în care este obligatorie
prezentarea cazierului fiscal.
Evoluţia legislativă în această materie arată
că, în ceea ce priveşte asociaţiile şi fundaţiile, textul de lege a fost
îmbunătăţit tocmai prin precizarea expresă a momentului în care trebuie
prezentat cazierul fiscal, respectiv la solicitarea înscrierii în Registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor a asociaţiilor şi fundaţiilor de către asociaţii
sau membrii fondatori ai acestora (faţă de formularea anterioară a Ordonanţei
Guvernului nr. 75/2001 în vigoare la data de 9 iulie 2002 - "la
înfiinţarea asociaţiilor şi fundaţiilor de către asociaţi sau membrii fondatori
ai acestora").
De asemenea, se observă că, prin modificările
aduse art. 8, legiuitorul a extins treptat sfera de aplicare a acestuia,
incluzând, pe de o parte, societăţile cooperative şi cooperativele agricole,
iar, pe de altă parte, asociaţiile şi fundaţiile (pentru care ulterior a
precizat chiar momentul la care trebuie prezentat cazierul fiscal).
Legiuitorul a mai impus această obligaţie la
autorizarea exercitării unei activităţi independente, dar şi în cazul cesiunii
părţilor sociale sau a acţiunilor de către asociaţi ori acţionari şi la numirea
de noi reprezentanţi legali, precum şi la cooptarea de noi asociaţi sau
acţionari cu prilejul efectuării majorării de capital social de către noii
reprezentanţi legali, asociaţi şi acţionari. Atât cesiunea părţilor sociale sau
a acţiunilor, cât şi majorarea capitalului social sunt modalităţi de atragere a
unor noi membri specifice societăţilor comerciale, ce nu pot fi extinse prin
nicio metodă de interpretare şi la alte entităţi juridice. Este fără putinţă de
tăgadă că, dacă ar fi dorit o asemenea extindere a aplicării art. 8 şi în cazul
înscrierii de noi membri în asociaţii sau fundaţii, legiuitorul ar fi procedat
la o completare a textului legal în acest sens. S-a considerat însă că este
suficient să se prezinte un asemenea cazier de către asociaţii sau membrii
fondatori, la solicitarea înscrierii asociaţiilor şi fundaţiilor în registrul
destinat acestor persoane juridice, textul fiind de strictă interpretare şi
aplicare, aşa cum s-a argumentat deja.
Însă, în ceea ce priveşte situaţia numirii de
noi reprezentanţi legali textul nu distinge, astfel încât să se poată stabili
cu certitudine dacă au fost vizate doar societăţile comerciale, societăţile
cooperative şi cooperativele agricole ai căror reprezentanţi legali desemnaţi
trebuie să depună cazierul fiscal la înfiinţarea acestor entităţi sau şi
asociaţiile şi fundaţiile, în situaţia în care îşi numesc noi reprezentanţi
legali.
În cazul asociaţiilor şi fundaţiilor există
doar obligaţia desemnării nominale a persoanei/persoanelor împuternicite să
desfăşoare procedura de dobândire a personalităţii juridice, mandatul
încorporat în actul constitutiv, devenit autentic prin procedura notarială
aplicată acestuia, fiind special pentru exerciţiul dreptului la acţiune şi
pentru reprezentare în faţa autorităţilor competente să dispună asupra cererii
de înscriere în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Altfel, în cazul acestor
entităţi juridice, noţiunea de reprezentant legal trebuie văzută în sensul cel
mai larg, organ de conducere sau acele persoane cărora legea sau statutul le
conferă dreptul de reprezentare a persoanei juridice.
În ceea ce priveşte societăţile comerciale,
acestea pot conferi unui administrator şi puterea de a reprezenta societatea în
raporturile cu terţii. Conferirea puterilor administratorilor este o
prerogativă a asociaţilor sau acţionarilor care se realizează prin intermediul
actului constitutiv sau al hotărârii adunării asociaţilor ori acţionarilor, în
condiţiile legii. Actul de învestire în funcţie a administratorului trebuie să
cuprindă o menţiune expresă privind administratorul care are semnătura socială,
adică puterea de a reprezenta societatea.
În considerarea caracterului general al
formulării textului art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr.
75/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, privind
numirea de noi reprezentanţi legali, dar şi a naturii fiscale a dispoziţiilor
legale analizate şi a scopului urmărit prin instituirea obligaţiei de
prezentare a cazierului fiscal - orientarea activităţilor specifice de
prevenire şi combatere a evaziunii fiscale înspre contribuabili cu risc fiscal
ridicat, respectiv către contribuabilii în al căror cazier fiscal figurează
încălcări flagrante ale legislaţiei financiar-fiscale şi vamale, dar şi
instituirea unui instrument util pentru aplicarea unor legislaţii specifice,
cum ar fi obţinerea unor înlesniri la plata obligaţiilor faţă de bugetul de
stat, acordarea de licenţe, autorizaţii, avize etc. - se reţine că intenţia
legiuitorului a fost în sensul ca şi pentru persoanele juridice nonprofit să se
solicite cazierul fiscal la numirea de noi reprezentanţi legali. Aşa fiind,
certificatul de cazier fiscal este obligatoriu pentru noii membri afiliaţi unei
asociaţii/fundaţii numai în situaţia în care aceştia dobândesc calitatea de
reprezentant legal al acestora, calitate în care sunt desemnaţi prin lege,
actul de constituire sau statut, să acţioneze în raporturile juridice cu
terţii, individual sau colectiv, în numele şi pe seama persoanei juridice.
Pentru considerentele arătate, în
temeiul art. 3307 cu referire la art. 329 din Codul
de procedură civilă, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr.
202/2010,
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
în numele legii
D E C I D E:
Admite recursul în interesul legii declarat
de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie.
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor
art. 8 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 75/2001,
republicată, stabileşte că:
Prezentarea certificatului de cazier fiscal
este obligatorie în cazul cooptării unor noi membri în asociaţii si fundaţii,
atunci când aceştia dobândesc şi calitatea de reprezentanţi legali ai persoanei
juridice deja înregistrate.
Obligatorie, potrivit art. 3307 alin.
4 din Codul de procedură civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18
iunie 2012.
|
PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI
JUSTIŢIE,
LIVIA DOINA STANCIU |
Prim-magistrat-asistent delegat,
Aneta Ionescu |
